CIOBĂNIȚĂ, ciobănițe, s. f. Păzitoare de oi sau soție de cioban; păstoriță. Iță grăia înainte, spunînd că basmul cu uliul îl știe din neagra străinătate, unde l-a fost dus tatăl său – acolo îl cîntau ciobanii și ciobănițele. CAMILAR, TEM. 244. Ciobanul sta culcat cu capul în poala ciobăniței. GALACTION, O. I 319.