* CIOCLU sm. 1 Individ care, în timpul unei epidemii de ciumă, căra morții la groapă; în timpurile vechi acești ciocli aveau un staroste, și se bucurau de multe privilegii: cioclii... , nu lipseau de a arunca sdrențe rupte de la ciumați, ca să răspîndească contagiunea (I.-GH.) ¶ 2 Cel ce ridică morții spre a-i duce la cimitir (🖼 1195): fii tu ~ și eu le voiu fi popă (GN.). ¶ 3 = CIOCLAȘ² (R.-COD.) [comp. bg. čokla]_.