círcă, circi, s.f. (reg.) 1. Lemn gros, așezat la temelia unei case: „Să taie circi de lemn de gorun și pă circi (...) să ridică casa” (Grai. rom., 2000). 2. Popic de lemn folosit la jocurile de copii: „Se făcea un popic ascuțit la capete. Îi zicea circă. Trebuia să-l lovești cu o lopățică, să sară” (Bilțiu, 2009: 136). – Et. nec.