CIUBOȚICĂ, ciuboțele, s. f. 1. (Reg.) Gheată. 2. Compuse: ciuboțica-cucului = plantă erbacee cu flori galbene, mirositoare (Primula officinalis); ciuboțica-ursului = plantă erbacee cu frunze lobate și cu flori purpurii (Cortusa Matthiolii). [Var.: cioboțică s. f.] – Din ciubotă + suf. -ică.