CLAIE (pl. clăi) sf. 1 🚜 Grămadă mare de fîn de formă conică sau în formă de colibă, alcătuită din mai multe căpițe (🖼 1277) ¶ 2 🚜 Grămadă mare de grîu secerat alcătuită dintr’un număr de 15-25 de snopi, la clăile conice, sau de 26-36 de snopi, la cele în formă de colibă; o jumătate de ~ sau „picior” se numește o grămadă de 13-17 snopi de grîu așezați în formă de cruce; din clăi se alcătuesc apoi stoguri, șire sau girezi: o parte din bucate erau secerate, legate în snopi și movilite în clăi (DLVR.); Ⓕ: făcuse și o jumătate de ~ de copii (SB.) ¶ 3 Ⓕ Grămadă, droaie: urmăriți de o ~ de băieți și fete ce se țin grapă de noi (ALECS.) ¶ 4 loc. adv. F: ~ peste grămadă, îngrămădiți unul peste altul: vedem în prund cîțiva oameni ~ peste grămadă (CRG.); Ⓕ: și laudele curgeau ~ peste grămadă (DLVR.) [sl. kladnja].