Definiția cu ID-ul 1367935:
Explicative DEX
CLANȚ2, clanțuri, s. n. Cioc; p. ext. (glumeț și peior) gură. ♦ Expr. (Fam.) A ține clanț = a se lupta cu vorba (într-o dispută, într-o controversă). – Onomatopee.
Exemple de pronunție a termenului „clanț” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1