CLEȘTE, clești, s. m. 1. Unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din două brațe articulate între ele și încovoiate la un capăt spre interior, care servește la apucarea, transportarea, întoarcerea etc. unei piese. ♦ Expr. A prinde (sau a apuca, a strînge) pe cineva (ca) în(tr-un) clește = a prinde pe cineva la strîmtoare; a-l încolți, a-l forță să cedeze. A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleștele = a decide cu greu pe cineva să vorbească. ♦ Unealtă de fier cu care se ațîță focul și se scot tăciunii aprinși. 2. Nume dat picioarelor de dinainte ale racului; foarfece. – Slav (v. sl. klĕšta).