CLEI, cleiuri, s. n. 1. Substanță vîscoasă, extrasă din pește, din unele plante și din materii animale, sau obținută pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi diverse obiecte. ♦ Expr. (Fam.) A fi clei = a) a fi ignorant, a nu ști nimic; b) a fi foarte beat. 2. Suc gros care se scurge din scoarța unor arbori și care are proprietatea de a se solidifica în contact cu aerul. – Slav (v. sl. klĕj).