CLEIU¹ (pl. -iuri) I. sn. 1 Materie vîscoasă care se extrage din pește (în spec. din morun) și cu care se lipește mai ales lemnul; acest ~ de morun e mai adesea înlocuit, la lucrările de tîmplărie printr’o substanță extrasă din resturi de piei, din coarne, oase și alte organe de animale ¶ 2 🌿 Substanță vîscoasă ce curge din coaja unora din copaci ca bradul, etc. ¶ 3 Vîsc cu care se prind păsărelele ¶ 4 Ceara din urechi ¶ 5 ⊕ Mandat de arestare ¶ 6 🐕 ~l-laptelui, niște umflături (buboaie) la încheieturile picioarelor, ce se ivesc la mînjii cei mici și-i fac să șchioapete. II. adv. F Nimic, de loc: sare el de jos, Îl ascult – cleiu! (CRG.) [vsl. klěj].