CLIRONOMIE, clironomii, s. f. (Învechit) Moștenire. Zestre? de la cine? de la Popa Petcu? să-i rămîie clironomie. CARAGIALE, O. U 257. Hatmanul cel mare era executorul tuturor decretelor domnești... relativ la împliniri de datorii, clironomii, vînzări de moșii. FILIMON, C. 232.