CLĂCAȘ sm. 1 ‡ Țăran așezat pe o moșie boierească, domnească sau mănăstirească care plătea proprietarului în muncă (-clacă) chiria pămîntului pe care locuia și din care se hrănea: dator este clăcașul să lucreze stăpînului moșiei 12 zile pe an (LEG.-CAR.) ¶ 2 Țăran care lucrează la o clacă (în zile de sărbătoare): toți clăcașii sînt îmbrăcați în haine de sărbătoare (FR.-CDR.).