colác, colaci, s.m. 1. Un fel de pâine, împletită din mai multe straturi de aluat. ■ Colac de Crăciun: „Nouă gazda ce ne-a da? / Colacu de după masă / Și pe fiica ei frumoasă” (Calendar, 1980: 5); Colac funerar: „Știu eu ce mi-i leacu: / Giolju și colacu” (Calendar, 1980: 6); Colac de nuntă. 2. (reg.) Obicei conform căruia tinerii căsătoriți se duc cu daruri la nași, la o săptămână după nuntă (Maram.din dreapta Tisei). 3. (reg.) Petrecere organizată a doua zi după nuntă (în zona Codru). 4. Colac de fântână = ghizd. 5. Colac de fân răsucit, pus pe vârful căpiței, ca să nu-l ia vântul; clenciuri, cârligă. 6. Cercul de coajă de copac care se pune de jur-împrejurul pietrelor (la morile de apă); veșcă. – Din vsl. kolač (de la kolo „roată”) (Scriban, DER, DEX, MDA).