Definiția cu ID-ul 1313437:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concomitent1 adj. m., pl. concomitenți; f. concomitentă, pl. concomitente (concomitentă cu gripa)
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concomitent1 adj. m., pl. concomitenți; f. concomitentă, pl. concomitente (concomitentă cu gripa)