* CONDUCE (-duc) l. vb. tr. 1 A duce pe cineva undeva: a ~ copiii la plimbare ¶ 2 A însoți, a petrece: l-am condus pînă la poartă ¶ 3 A mîna: ~ o trăsură ¶ 4 A cîrmui: ~ o barcă ¶ 5 Ⓕ A avea priveghere peste ceva, a avea comanda, a fi căpetenia: ~ o oștire, un popor ¶ 6 A fi în capul unei afaceri, unei întreprinderi ¶ 7 ~ apa, a o face să curgă pe țevi, pe canaluri, etc. ¶ 8 A călăuzi: rațiunea îl conduce. II. vb. intr. A duce la, a merge pînă la, a se îndrepta spre: acest drum conduce spre oraș. III. vb. refl. A se purta [lat.].* CONDUCT (pl. -te) sn. 1 Țeavă, jgheab, burlan, urloiu, canal îngust pentru circularea unui lichid, unui gaz, etc. ¶ 2 🫀 ~ auditiv 👉 AUDITIV [lat.].