CONDUR sm. 1 👞 Pantof fin, împodobit cu broderii de fir sau de mătase, purtat odinioară de femeile de la țară: pe fie-care noapte rupeau cîte o pereche de ~i de mătase albă, dănțuind (ISP.) ¶ 2 🌿 CONDURUL-DOAMNEI, plantă acățătoare, originară din Peru, cultivată pentru florile ei mari, galbene-roșcate; numită și „călțunaș”, „lobidrag”, etc. (Tropaeolum majus) (🖼 1425): În poiană mai vin însă elegante floricele, Unele ’n condurii-Doamnei și ’n rochiți de rîndunele (ALECS.) [tc. kondura].