* CONFIRMARE, * CONFIRMAȚI('U)NE sf. 1 Faptul de a confirma; statornicire; întărire, ratificare, adeverire ¶ 2 ⚖️ Menținerea de către o curte superioară a unei judecăți pronunțate de un tribunal inferior ¶ ¶ C. NECONFIRMARE ¶ 3 ⛪ Miruire, întărirea botezului de către episcop (la catolici) [fr.].