CONSTELAT, -Ă, constelați, -te, adj. (Rar) Presărat cu stele; înstelat. Ce-ți lipsește să fii înger – aripi lungi și constelate. EMINESCU, O. I 51. ◊ Fig. Lîngă rîuii argintoase, care mișcă-n mii de valuri A lor glasuri înmiite... Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate. EMINESCU, O. IV 123.