* CONTESTAȚIUNE, * CONTESTAȚIE sf. 1 Faptul de a contesta; nerecunoașterea unui drept; tăgăduire ¶ 2 ⚖️ Price, desbatere (înaintea justiției), dispută: cînd ajunseră la movilă, unde era locul în contestație, îl aștepta jumătate satul (D.-ZAMF.) ¶ 3 ⚖️ Întîmpinare ce se poate face la punerea în executare a unei sentințe judecătorești: a face ~ [fr.].