CONTRACURENT, contracurenți, s. m. 1. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact, pentru a se înlesni o interacțiune de natură fizică sau chimică între ele. 2. Curent marin format prin înlocuirea maselor de ape deplasate de vânturile regulate cu ape din adâncime. – Din fr. contre-courant.

contracurent sn [At: DEX² / Pl: ~nți / E: fr contre-courant] Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact, pentru a înlesni o interacțiune de natură fizică sau chimică între ele.

* CONTRACURENT sm. 📻 Curent de sens contrar [fr.].

CONTRACURENT, contracurenți, s. m. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru a realiza o interacțiune de natură fizică sau chimică între cele două fluide. – Din fr. contre-courant.

CONTRACURENT, contracurenți, s. m. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact, pentru a se realiza un schimb de căldură sau un schimb de substanțe între ele. – Fr. contre-courant.

CONTRACURENT s.n. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru realizarea unui schimb de căldură sau de substanțe între ele. [După fr. contre-courant].

CONTRACURENT s. m. curent de apă, de aer etc. care se deplasează în sens opus. (< fr. contre-courant)

CONTRACURENT ~ți m. fiz. chim. Curgere în sens opus; curent contrar. /<fr. contre-courant

*contracurént n. (fr. contre-courant). Curent contrar. V. anafor.

contracurent¹ (de aer, electric, marin etc.) s. m., pl. contracurenți

contracurent² (tendință; mișcare artistică, de idei) s. n., pl. contracurente

contracurent s. m., pl. contracurenți

contracurent s. m., pl. contracurenți