CONTRAPREGĂTIRE, contrapregătiri, s. f. Lovitură dată grupării principale a inamicului, cu ajutorul artileriei, aviației și al rachetelor, înainte de începerea ofensivei acestuia, în scopul zădărnicirii ei. – Contra¹- + pregătire.

contrapregătire sf [At: DN³ / Pl: ~ri / E: contra³ + pregătire] (Mil) Lovitură dată inamicului cu ajutorul artileriei, aviației și rachetelor pentru a-l împiedica să-și înceapă ofensiva.

CONTRAPREGĂTIRE, contrapregătiri, s. f. Lovitură dată grupării principale a inamicului, cu ajutorul artileriei, aviației și al rachetelor, înainte de începerea ofensivei inamicului și în scopul zădărnicirii acesteia. – Contra¹ + pregătire.

CONTRAPREGĂTIRE s.f. (Mil.) Lovitură dată grupării principale a inamicului cu ajutorul artileriei, al aviației și al rachetelor înainte de începerea ofensivei acestuia și pentru zădărnicirea ei. [< contra- + pregătire, după fr. contre-préparation].

CONTRAPREGĂTIRE s. f. acțiune puternică de foc executată în apărare cu artileria, aviația etc. asupra inamicului înainte de începerea ofensivei acestuia. (după fr. contre-préparation)

contrapregătire (desp. -tra-pre-) s. f., g.-d. art. contrapregătirii; pl. contrapregătiri

contrapregătire (-tra-pre-) s. f., g.-d. art. contrapregătirii; pl. contrapregătiri

contrapregătire s. f. (sil. -pre-) → pregătire