CONĂCI (-ăcesc) I. vb. tr. 1 A găzdui, a da conac: pe unde mîncau ei noaptea, toți îi conăceau și-i găzduiau cu bucurie (ISP.). II. vb. intr. 1 A poposi, a se opri, spre a se odihni: unde conăcesc ei, acolo scot crăcanele... și ațîță focul (JIP.) ¶ 2 A mînea peste noapte, a trage în gazdă: ...am rămas să dorm aci, Nevrînd să fac ca Țiganul în tindă a ~ (PANN).