cópil, copii, (dial. coptil), s.m. 1. Bastard; copil din flori (din fete nemăritate); spuri, măndrâlău. 2. Fir de mălai sau de viță-de-vie, ce crește din tulpină. ■ Termen semnalat în zonele Codru și Chioar, dar și în nordul Crișanei și Sătmar, respectiv în Maram. din dreapta Tisei, cu sensul de „bastard”. ■ (onom.) Copil, Coptil, nume de familie în jud. Maram. – Cuv. autohton, cf. alb. kopil (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu). ■ Cuv. rom. > magh. kópé, gobé, săs. kopil, ucr. kópyu, pol. kopirnak, kopirdan „copil nelegitim”.