CORESPONDENȚĂ, corespondențe, s. f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. ♦ Conținutul unei scrisori. ♦ Învățământ prin corespondență = sistem de învățămînt fără frecvență, elevii trimițînd temele în scris, prin poștă. 2. Relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar. II. Raport, legătură între lucruri, fenomene, organe, părți ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanță, armonie. ♦ Corespondența timpurilor = raportul dintre timpul verbalului unei propoziții subordonate și timpul verbalului din propoziția regență. [Var.: (înv.) corespondință s. f.] – După fr. correspondance.