CORLATĂ (pl. -ate, -ăți) sf. 1 Un fel de poliță, în jurul vetrei, pe care se așază oale, străchini, etc.: Șade popa pe ~ Și-i atîrnă brîu ’n vatră (GOR.) (ghicitoarea despre „lanț”) ¶ 2 Raft ¶ 3 Lemn despicat în formă de scîndură, întrebuințat la garduri sau la alte îngrădituri (Mold. „răzlog”): oborul ... la unele case este de nuiele, la altele de corlăți (MAN.) ¶ 4 Gard rar la curți, la vii sau livezi, făcut din despicături late de lemn ¶ 5 Țarc pentru vite, îngrădit cu lemne despicate ¶ 6 Un fel de îngrăditură de pari făcută deasupra pomoștinii carului pentru căratul snopilor sau fînului [ung. korlát].