corn, coarne, cornuri, s.n. 1. Parte componentă a plugului: „Mulți bărbați nu se mai duc / Să țâie de corn de plug” (Bilțiu, 1996: 306). 2. Colț: „În patru cornuri de lume” (Papahagi, 1925: 237). 3. (gastr.) Prăjitură (uzual: dim., pl. cornulețe). (Maram., Trans. Nord). 4. Căprior așezat pe laturile lungi ale șarpantei (Stoica, Pop, 1994). 5. Vârful unei stele. 6. Codru de pâine. ■ (top.) Corni, sat aparținător de com. Bicaz. – Lat. cornu (MDA).