cornurár, cornurari, s.m. 1. Unealta tâmplarului care are un unghi drept și cu care trasează lemnul care trebuie debitat; vinclu, colțar. 2. Olană; țiglă. ■ Termenul a circulat în centrul și nordul Trans. (ALR, s.n., vol. II, h. 565). – Din corn, cornuri + suf. -ar (MDA).