CORT, corturi, s. n. Adăpost portativ făcut dintr-un schelet de țăruși bătuți în pămînt și acoperit cu pînză tare și impermeabilă etc. ♦ Foaie de cort = bucată de pînză impermeabilă, croită astfel încît să se poată face din ea un cort. ♦ Expr. A umbla cu cortul = a nu avea locuință stabilă; a hoinări. ♦ Corpus: ca-la-ușa-cortului = a) numele unui dans popular și melodia după care se execută; b) se spune despre purtarea necuviincioasă, grosolană a cuiva. – Ngr. korti.