corupere sf [At: IORGA, L. II, 289 / V: conr~, ~ump~ / Pl: ~ri / E: corupe] 1 (Înv; d. alimente) Alterare. 2 (Înv) Pierdere a caracterului originar Si: corupt¹ (2). 3 (Înv) Pierdere a destinației inițiale Si: corupt¹ (3). 4 (D. oameni) Pierdere a integrității morale Si: corupt¹ (4). 5 Determinare a cuiva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: corupt¹ (5), cumpărare, cumpărat¹, mituire, mituit¹, (pfm) șperțuire, șperțuit¹.