COSTA, pers. 3 costă, vb. I. 1. Intranz. A avea un preț, o valoare în bani. ♦ A se putea obține numai cu contravaloarea în bani. ♦ A fi scump. 2. Intranz. și tranz. (Măsura valorii fiind altceva decît banii) A (se) plăti cu. . ., a (se) dobândi cu prețul a. . . ♦ Expr. (Tranz.) Ce mă costă ? = nu am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu-mi cere nici un efort. – It. costare.