COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre rîuri, drumuri etc.) A schimba direcția, a face un cot (2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură; a cîrmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. Cotea puțin capul și privea în grădină (SADOVEANU). 2. Tranz. (Rar) A părăsi un drum și a merge în altă direcție. Cotește ulița către ogoare (CAMILAR). ♦ A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. Prin rărișe mi-l sucea, Prin cotișe mi-l cotea (TEODORESCU). 3. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul pentru a-și face loc. ♦ Refl. A-și face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.