COTLON, cotloane, s. n. 1. Colț, loc ascuns, neumblat ; ascunziș. ♦ (Reg.) Scobitură în malul unui rîu, sub nivelul apei. 2. Construcție de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face foc și pe care se așază cazanul la fiert. 3. Firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei țărănești. ♦ Expr. A sta pe cotlon = a lenevi, a trîndăvi. ♦ (Rar) Adîncitură făcută în zid ; firidă, ocniță. – Magh. katalan.