COTOR, (1,2) cotoare, s.n., (3) cotori, s. m. 1. Tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau floriile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul viței. ♦ Rest nefolositor din mătură. 2. Parte, loc unde se leagă sau unde se cos foile unui registru, ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitanțier, a unui bonier etc., rămasă după ce s-au rupt jumătățile detașabile care se dau celor interesați ; partea fiecărei foi care rămîne după predarea chitanței. 3. (La ființe ; rar) Partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de păr.