COVOR (-oare) sn. 1 Țesătură de lînă, împodobită cu desenuri, care se așterne pe jos sau se atîrnă pe perete; covoarele se deosebesc de scoarțe, de velințe, etc. prin aceea că sînt importate din străinătate sau imită țesătura covoarelor străine (🖼 1543): ~ de Smirna; pre la beserici nu se fac ospețe, nici covoară să aștern (PRV.-MB.) ¶ 2 Ⓕ Tot ce acopere pămîntul întocmai ca un covor: ~ de verdeață, ~ de zăpadă [rus. kovërŭ dial. kovora, bg. kovorŭ].