coșár, coșare, s.n. 1. Hambar pentru depozitarea porumbului, construit din nuiele împletite, îngust de 60-80 cm și lung de 4 m, înalt de 3 m, evazat în partea de sus, cu acoperiș de două sau patru ape, din draniță; coștei (specific în zona Chioar). 2. Țarc mic pentru oi (unde, de regulă, se țin oile șchioape). ■ (onom.) Coșar, nume de familie în jud. Maram. – Din sl. košara „țarc, îngrăditură”, cf. bg., srb. košara „staul de nuiele” (DEX, DER, MDA).