CREIER sm., mai adesea CREIERI (Mold. „crieri”, Olten. Băn. Trans. „creri”) pl. 1 🫀 Substanța moale, închisă în capacitatea osoasă a craniului, care e aparatul receptor al sensațiunilor, organul care cîrmuește actele intelectuale și voluntare; e compus din mai multe părți, din care mai de căpetenie sînt ~ul mare, ~ul mic și bulbul (🖼 1563): capul pînă nu se sparge, ~ii nu se văd (PANN); a sbura ~ii cuiva, a-l lovi cu un glonț în tîmplă ¶ 2 Ⓕ Minte: cap fără ~i; a-și frămînta ~ii, a-și chinui mintea ca să afle ceva ¶ 3 sg. Conducător, persoana care dă toate îndrumările într’o asociație, etc.: ~ul și sufletul infernalului complot bulgar (CAR.) ¶ 4 🌐 În ~ii munților, în înfundăturile din vîrful munților: lăsîndu-și nevestele ... acasă, în ~ii munților, venise la Folticeni (CRG.) ¶ 5 Trans. 🔧 Butucul, căpățîna roatei (CONV.) (FR.-CDR.) [lat. c(e)rebellum].