CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometria cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. Cubul lui 5 este 125. ◊ (Adjectival, în expr.) Metru cub (sau centimetru cub etc.) = unitate de măsură pentru volume, egală cu a unui solid cubic avînd latura de dimensiunea liniară respectivă.