CUCERNIC, -Ă, cucernici, -e, adj. Care are o atitudine evlavioasă; cuvios, pios, religios. V. bigot. Amurgul învesmîntă-n umbre Smerita frunzei frămîntare, Și pare tînguiosul freamăt Un glas cucernic de tropare. GOGA, P. 50. Era odată un sihastru... cucernic și evlavios. RETEGANUL, P. II 65.