Definiția cu ID-ul 1347171:

Regionalisme / arhaisme

cúcură, cucure, s.f. (reg.) Cormana plugului, care întoarce brazda: „Eu grăiescu cu nevasta, / Rupe-mi-se cucura” (Bârlea, 1924: 210). ■ (onom.) Cucura, Cucură, nume de familie în jud. Maram. ■ Termen general în Maram.; se mai întâlnește în Bistrița și sporadic pe Valea Prutului (ALR, 1956: 18). – Din magh. kukora „încovoiat, strâmb” (DEX, MDA), cf. srb. kukora „cârlig” (DER).