CUPLET, cuplete, s. n. Cîntec (sau poezie) cu conținut satiric, inspirat din actualitățile zilei și cuprinzînd mai multe strofe cu același refren. Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă, În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă? EMINESCU, O. I 137. Era un cîntec pe care-l cînta... cu un glas atît de dulce!... Mai vîrtos cupletul acela ce mi-l adresa mie. NEGRUZZI, S. III 439. ♦ Strofă a unui cîntec sau a unei poezii. Cei strînși în jurul trubadurilor... reiau în cor, cuplet cu cuplet, cîntecul nou al anotimpului. ANGHEL, PR. 190.