curătúră², curături, s.f. 1. Tehnică de obținere a parcelelor pentru agricultură, prin defrișare; secătură, runc, țarină. 2. Apa care se aruncă după spălarea vaselor. ■ (top.) Curături, arătură în Borșa. – Din cura „a defrișa” + suf. -tură (MDA).