CÎNTĂRI, cîntăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cîntarului. ♦ Expr. A cîntări din ochi = a aprecia cu aproximație, din ochi, greutatea unui corp sau, fig., alte însușiri ale sale; a studia, a cerceta, a analiza cu privirea ceva sau pe cineva. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. ♦ Expr. A-și cîntări (bine) vorbele = a-și alege (cu grijă) vorbele. 3. Intranz. A avea o anumită greutate, a trage la cîntar. ♦ Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cîntărește mult. – Din cîntar.