CÎRLIG, cîrlige, s. n. 1. Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atîrnă sau se prinde un obiect. ♦ Expr. %A se face cîrlig $= a se ghemui. 2. Prăjină cu un capăt încovoiat, care servește la scoaterea apei din fîntînă. 3. Parte metalică a undiței legată la capătul sforii, în forma unui ac îndoit, pentru a se putea înfîge în gura peștelui. 4. Încuietoare la ușă, la poartă etc., în formă de bară subțire sau de cui lung încovoiat la un capăt, care se prinde într-un belciug, într-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Unealtă compusă din două piese mici de lemn prinse între ele cu un arc și cu care se prind rufele pe frînghie. 7. (Rar) Mlădită de viță de vie; cîrcel de viță, butaș. -Comp. bg. kărlik.