CÎRPI (-pesc) I. vb. tr. 1 A drege, a coase ceea ce e descusut sau rupt; a pune un petec: tot trențele alea le cîrpește, le înnădește (BR.-VN.) ¶ 2 Ⓕ A întocmi bine-rău: cârpeau boierii cum puteau trebile țării (M.-COST.); viața în jurul căruia și-au cîrpit zi cu zi traiul (DLVR.) ¶ 3 Ⓕ F ~ o minciună, a născoci, a potrivi repede o minciună (spre a se desvinovăți, etc.): pe loc cîrpește o minciună care se potrivea ca nuca ’n părete (CRG.) ¶ 4 Ⓕ F A înșela, a trage pe sfoară ¶ 5 Ⓕ F ~ pe cineva, a-i ~ o palmă a-i trage o palmă. II. vb. refl. F A se îmbăta: Căci ești beat ... Te-ai cîrpit de tot (PS.-SCH.) [vsl. * krŭpiti > srb. krpiti].