CÎRPĂCI, CIRPOCI (-cesc) vb. tr. 1 A cîrpi prost, a pune petic peste petic la o haină sau încălțăminte veche ca să se dreagă: ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii (EMIN.); ia-ți haine slabe, vechi, cîrpocite, cum au ucenicii laurilor (RET.) ¶ 2 Ⓕ A lucra prost, ca un cîrpaciu.