CÎRTITOR, -OARE, cîrtitori, -oare, adj. Care cîrtește, care se arată mereu nemulțumit, care protestează, bombănește necontenit. Unchiul lor îmbătrînise, de-abia mai umbla, veșnic cîrtitor și răutăcios. VLAHUȚĂ, O. AL. II 144. Baba și cu odorul de fiică-sa toț cîrtitoare și nemulțămitoare erau. CREANGĂ, P. 284.