călire sf [At: IOANOVICI, TEHN. 112 / Pl: ~ri / E: căli] 1 Tratament termic al oțelului care constă în încălzirea piesei la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de răcirea ei bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durității, mai ales a stratului superficiali Si: căleală (1), călit¹, oțelire. 2 Încălzire a fierului pentru a-l putea lipi de alt fier Si: fierbere. 3 (Fig; d. oameni) Întărire. 4 Căleală (3).