CĂLUGĂR sm., CĂLUGĂRIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 ⛪ Persoană care s’a lepădat de viața lumească petrecînd, într’o mănăstire, o existență închinată rugăciunii și abstinenței (🖼 765, 766) ¶ 2 🌿 FLOAREA-CĂLUGĂRULUI, plantă verde-albăstrie, cu flori roze, numită și „văcăriță” sau „,văcărică” (Saponaria vaccaria) (🖼 767 ) ¶ 3 🌿 CAPUL-CĂLUGĂRULUI 👉 CAP¹13 ¶ 4 🐙 CĂLUGĂRIȚĂ, insectă carnivoră, cu piciorușe lungi și subțirele, care, cînd e atinsă cu mîna sau cu un bețișor, își împreună cele două lăbuțe dinainte, ca și cum s’ar ruga (Mantis religiosa) (🖼 768): a văzut o lăcustă, de ale de le zice ~, cum odată s’a sbîrlit BR. -VN. [vsl. kalugero (< gr. -biz.), kalugerica].