CĂLUȘ¹ I. sm. 1 🐙 = CALUL-DRACULUI 👉 CAL 9 ¶ 2 Fig.: ~ul-dracului, femeie stricată, depravată, cățea CIAUȘ.. II. sn. (pl. -ușuri) 1 Bucățică de lemn sau de fier, mototol (de pînză, etc.) ce se pune în gura cuiva, ca să nu poată vorbi: pe preot l-au găsit... cu ~u ’n gură, d’abia mai putînd geme CAR. ¶ 2 Lemnișor ce se pune vertical între dinții unui animal, cînd i se face o operație, sau ca să nu poată mușca, proțap ¶ 3 Lemnișor cu doi craci cu care se prind rufele întinse pe frînghii, cîrlig(el) de rufe (👉 CÎRLIG 1) ¶ 4 🎼 Scăunaș, scaun de vioară (🖼 771): nu mai cînt... mi-e frică să nu cază ~ul a doua oară DLVR. ¶ 5 🔷 Șevalet, suport de lemn pe care-și așează pictorul tabloul, cînd lucrează la el: pe ~ul din fața ferestrei... stă o altă pînză neîncepută VLAH. ¶ 6 🎖️ Rotocol de postav, pe umărul drept al uniformei soldaților, care nu lasă să alunece cureaua puștii ¶ 7 🎖️ Reazăm pe care-și așază soldatul pușca, pînă învață să tragă la țintă ¶ 8 Una din figurile jocului călușarilor; 🩺 pop.: luat din ~, se zice despre cineva care pătimește de amețeli care-l fac să cadă la pămînt, boală pe care o pot vindeca numai călușarii, frecîndu-l cu pelin, usturoiu și oțet și jucînd împrejurul bolnavului PAMF. ¶ 9 ⛹ Jucărie de copii, în formă de arc, cu care se aruncă un bețișor care se încurcă în părul sau barba cuiva (🖼 772) [dim. din cal].