Definiția cu ID-ul 1344928:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂLĂREȚ, CĂLĂREAȚĂ (pl. -ețe) adj. și sm. familiar. Care umblă călare; soldat călare (🖼 736, 737): oaste călăreață; e bun ~; e o călăreață fără pereche [lat. caballarĭcius].