CĂLĂTOR, CĂLĂTOARE adj. și sm. f. 1 Care călătorește, care se află în călătorie, care are obiceiul de a face călătorii depărtate; proverb: Baba călătoare, N’are sărbătoare (👉 BABĂ) ¶ 2 🐦 Păsări călătoare, păsări care pleacă toamna în țări mai calde și se ’ntorc odată cu venirea primăverii ¶ 3 Fig.: pe miriști și pe șesuri alunecă încet umbrele călătoare ale norilor VLAH. ¶ 4 proverb: călătorului îi șade bine cu drumul BR. -VN., cine a pornit la drum nu trebue prea mult să se odihnească [cale (formațiune analoagă cu a megl. drumător < drum) + suf. -ător].